12 septembrie 2015. Ma aflam in cea de-a 8-a vizita din ultimii 5 ani in Coreea de Nord. Capitala Phenian parea mai frumoasa si mai plina de viata decit niciodata. Chiar in aceasta zi se deschidea in mall-ul “Salamdeul-i hyusig hal geos” (intr-o traducere aproximativa “poporul unit va rupe spinarea dusmanului”) raionul de whisky, primul de acest gen din tara. In Phenian sunt 4 mall-uri functionale iar al 5-lea, cu 60 etaje, facut de singaporezi, este in constructie finala.
Doream sa vad raionul de whisky, pentru ca stiam ca pina atunci in Coreea de Nord tot ce inseamna bautura era numai productie nord-coreeana, in frunte cu celebrul lor vin de sarpe (in sticla de alcool de orez se pune un sarpe de mare, otravitor, sarpele se zbate in draci vreo 2 saptamini dupa care moare).
Merg pe inserate la mall.In timp ce eram pe scara rulanta, plina de bunaciuni venite la cumparaturi, vad o tinerica frumoasa foc, intr-un fel de costum popular (cam cum au maramuresencele noastre) desi, azi moda nord-coreencelor este cat de poate de occidentala.
Zic, opa, e taranca, hai sa ma bag pe ea. Ma ajuta faptul ca engleza - limba inamicului - este obligatorie in Coreea de Nord si cam toti cei sub 40 de ani o cunosc acceptabil. Uzez de textul meu de agatat irezistibil in Phenian “Eu Tarzan, tu Jane?” pentru ca acolo filmul Tarzan ruleaza cam tot timpul. Nord-coreeanca ma priveste si zice “Nem tudom coryo” adica... “Nu vorbesc coreeana”. Raman blocat, ca nu mai intelegeam nimic. Tipa desi cu ochii oblici si galbena ca hepatita (galbenarea) imi raspundea in… ungureste ca nu cunoste… coreeana, desi eu o intrebasem in engleza.
Fiind aradean, cu multi unguri pe metru patrat, mi-a mai ramas in minte, din liceu, vreo 20 de expresii standard, asa ca ii zic una, mai plina de continut “baszogatsz” adica “hai sa ne-o tragem”. La care ea imi raspunde “Anyad”, adica... ”La mama ta”. Cu un tupeu fantastic, tinerica taranca nord-coreeana ma injura efectiv.
Ajungem la etaj, ea isi vede de drumul ei, eu raman pe loc sa imi revin. O femeie care fusese in apropierea noastra pe scare rulanta imi zice in engleza
“Feriti-va de iuguri, sunt rai, refuza sa vorbesca coreeana, spun ca asta-i tara lor si noi trebuie sa invatam limba iuguri. Si sunt doar vreo mie in tara.” Imi intinde apoi mina prezentindu-se Uiano Ke, profesoara de istorie medievala la liceul Haenam, Phenian…
Foarte interesanta istoria nordcoreeana vis a vis de unguri. Iata ce imi spunea profa:
Una din cele mai vechi civilizatii ale lumii este cea coreeana, fiind contemporana cu cea babiloniana, persana, egipteana. Coreenii se unesc intr-un singur stat in 676, mentinindu-si independenta politica si culturala pina in 1910, cind i-a ocupat Japonia. In perioada 676-1910 coreenii au avut si ei multe razboaie, dar au iesit victoriosi de fiecare data, chiar si in fata mongolilor, care dupa ocuparea Beijingului si cucerirea Chinei reusisera perfomanta de a avea cel mai mare imperiu terestru din istoria omenirii.
Ei,bine,in aceasta istorie glorioasa a coreenilor a fost un moment cind ei s-au confruntat cu un inamic cu o tactica de invazie aparte. E vorba de… unguri, a caror origine istoricii occidentali o localizeaza destul de imprecis, adica “in stepa euroasiatica”. Cronicile coreene “Komsanu” extem de riguroase relateaza ca in anul 702, pe teritoriul statului coreean intra o populatie numeroasa, cea a… ungurilor, alungati din fosta locatie de kirkizi. Ungurii trimit prin soli vorba regelui coreean ca au venit acasa si ca ii roaga pe coreeni sa mearga ei ceva mai la stinga, adica in... China, ca sa poata si ei, ungurii, sa-si faca statul lor acolo.
Regele coreean de uimire isi da doi pumni dupa ceafa (nu se stia atunci si mai ales la ei obiceiul facutului crucii) mai pune ceva intrebari solilor si afla ca ungurii sustin ca in urma cu 2500 ani ei ar fi fost primii in peninsula coreeana, dar au plecat doua milenii in interes de afaceri, timp in care au venit acolo coreenii si acum ei, ungurii... s-au intors acasa si au nevoie de teritoriu. Momentul sosirii ungurilor pica cit se poate de rau pentru regele coreean, care tocmai iesise victorios dintr-un razboi cu chinezii dar fara un ochi, o ureche si o mina si se pregatea si de nunta. Isi cheama sfetnicii care ii spun “Luminatia Voastra, ne-au mai ramas din razboiul recent cu chinezii vreo 5000 de soldati, ungurii sunt vreo 50.000 si sunt flaminzi rau de tot. O confruntare e riscanta, hai sa-i pacalim. Le dam mancare de drum si ii conducem acasa, adica... ii pasam in China, da-i dracului ca is prosti si nu se prind si China e mare, au loc” (ma rog, sfetnicul nu folosea chiar cuvintele astea, ideea da).
Regele coreean este de acord, le trimite ungurilor vorba ca stie de la bunelul lui de ungurii care au plecat in vechime, dar ca pamintul lor unguresc e un pic mai departe si este dispus sa le ofere mincare de drum si ghizi ca sa-i conduca acasa. Ungurii accepta si coreenii ii conduc pina in China lasandu-i acolo.
100 de ani se bat chinezii cu ungurii ca sa ii scoata afara si nu reusesc, desi toate bataliile erau castigate de chinezi. Cum ii alungau chinezii, cum se intorceau ungurii dupa doua saptamini, cu motivatia ca ei au fost primii acolo, dar au avut treaba si au plecat 2000 ani, timp in care au venit chinezii si le-au ocupat pamanturile, dar acum sau intors acasa si e normal sa ramana acolo.
Treaba dracului.
Se string invatatii chinezi si isi pun capul la treaba, cum sa scape de unguri. Au o idee. Hotarasc sa aplice tactica coreeana, le spun ungurilor ca au aflat ca intr-adevar bunicii lor au plecat acum 2000 ani, dar nu de acolo, ci de undeva un pic mai la vest, si ca ei, chinezii, ii vor ajuta sa-si gaseasca vechiul teritoriu dându-le și ghizi și mâncare de drum.
Ungurii acceptă.
Chinezii vazind ca ungurii au muscat momeala si-au facut socoteala ca nu ar fi rau daca si-ar recupera si ei pagubele de razboi, din cei 100 de ani de lupta cu ungurii, asa ca au pus ochii pe femeile ungurilor, vestite in tot imperiul chinez pentru apetitul lor sexual si le-au zis conducatorilor unguri: Lasati femeile care au copii mici aici, ca drumul e greu si vi le conducem noi acolo, pe urma, dupa ce va instalati definitiv in teritoriul vostru strabun, ca doar vom fi vecini. Ungurilor li s-a parut inteligenta propunerea, asa ca la plecare nu au luat si femeile cu copii mici. Prin strategema asta chinezii scot din imperiu pe jumatate din unguri si le dau directia Europa, unde stiti ce s-a întâmplat.
Dar chinezii nu au rezolvat decit jumatate de problema, pentru ca au dat de dracu cu cei ramasi. Adica i-au omorit rapid pe aia mici, s-au dat la mamicile lor si au facut altii, dar... ciudati, niste corcituri numite de chinezi “uiguri”, care dupa alti 800 de ani trec la islam si fac azi viata grea autoritatilor comuniste chineze, deoarece vor stat islamic in nord-estul Chinei, pe motiv pe ei au fost primii acolo. Chinezii au pus un pic armata pe ei (a doua interventie in forta, dupa TianAnMen) dar dracii nu se linistesc nici acum, o tin tot cu autonomia teritoriala, cu independenta, pe motiv ca ei... au fost primii acolo.
Dar cum se face ca noi, europenii, nu cunostem chestia asta cu ungurii, o intreb eu curios pe Uiano Ke.
- Esti sigura ca ungurii si uigurii sunt acealasi neam?
- Istoricii unguri de azi – zice ea - nu au interes sa caute mai in profunzime dovezile originii ungurilor, asa cum apar in documentele medievale din Coreea (de Nord in special) pentru ca le strica CV-ul, nu e motiv de lauda niste stramosi care erau niste vagabonzi ai Asiei, iar istoricii straini au cu totul alte prioritati si curiozitati decit a-i cauta pe vechii unguri.
Ramine un adevar de necontestat “intre limba maghiarilor din Ungaria si limba “uigurilor” este o asemanarea de 80% (cam ca intre italiana si romana) dovada unei origini comune, dar dovada suprema ca reprezinta acelasi popor este data de faptul ca si ungurii si uigurii cind se gasesc pe teritoriul altor popoare reactioneaza la fel, adica sufera de mania persecutiei, au obsesia autonomiei teritoriale sau independentei, pe motiv ca “noi am fost primii sositi”, ceea ce demonstreaza ca naravu din fire n-are lecuire.
Intalnirea cu Uiano Ke ma facut sa intrevad solutia pentru minoritatea maghiara din Transilvania - care vrea autonomie teritoriala, pe motiv ca asa ar fi moral, ca doar ei au fost primii aici - adica sa le dam ghizi si mincare de drum si… DIRECTIE."
sursa: Gh. Bozgan
12 septembrie 2015. Ma aflam in cea de-a 8-a vizita din ultimii 5 ani in Coreea de Nord. Capitala Phenian parea mai frumoasa si mai plina de viata decit niciodata. Chiar in aceasta zi se deschidea in mall-ul “Salamdeul-i hyusig hal geos” (intr-o traducere aproximativa “poporul unit va rupe spinarea dusmanului”) raionul de whisky, primul de acest gen din tara. In Phenian sunt 4 mall-uri functionale iar al 5-lea, cu 60 etaje, facut de singaporezi, este in constructie finala.
Doream sa vad raionul de whisky, pentru ca stiam ca pina atunci in Coreea de Nord tot ce inseamna bautura era numai productie nord-coreeana, in frunte cu celebrul lor vin de sarpe (in sticla de alcool de orez se pune un sarpe de mare, otravitor, sarpele se zbate in draci vreo 2 saptamini dupa care moare).
Merg pe inserate la mall.In timp ce eram pe scara rulanta, plina de bunaciuni venite la cumparaturi, vad o tinerica frumoasa foc, intr-un fel de costum popular (cam cum au maramuresencele noastre) desi, azi moda nord-coreencelor este cat de poate de occidentala.
Zic, opa, e taranca, hai sa ma bag pe ea. Ma ajuta faptul ca engleza - limba inamicului - este obligatorie in Coreea de Nord si cam toti cei sub 40 de ani o cunosc acceptabil. Uzez de textul meu de agatat irezistibil in Phenian “Eu Tarzan, tu Jane?” pentru ca acolo filmul Tarzan ruleaza cam tot timpul. Nord-coreeanca ma priveste si zice “Nem tudom coryo” adica... “Nu vorbesc coreeana”. Raman blocat, ca nu mai intelegeam nimic. Tipa desi cu ochii oblici si galbena ca hepatita (galbenarea) imi raspundea in… ungureste ca nu cunoste… coreeana, desi eu o intrebasem in engleza.
Fiind aradean, cu multi unguri pe metru patrat, mi-a mai ramas in minte, din liceu, vreo 20 de expresii standard, asa ca ii zic una, mai plina de continut “baszogatsz” adica “hai sa ne-o tragem”. La care ea imi raspunde “Anyad”, adica... ”La mama ta”. Cu un tupeu fantastic, tinerica taranca nord-coreeana ma injura efectiv.
Ajungem la etaj, ea isi vede de drumul ei, eu raman pe loc sa imi revin. O femeie care fusese in apropierea noastra pe scare rulanta imi zice in engleza
“Feriti-va de iuguri, sunt rai, refuza sa vorbesca coreeana, spun ca asta-i tara lor si noi trebuie sa invatam limba iuguri. Si sunt doar vreo mie in tara.” Imi intinde apoi mina prezentindu-se Uiano Ke, profesoara de istorie medievala la liceul Haenam, Phenian…
Foarte interesanta istoria nordcoreeana vis a vis de unguri. Iata ce imi spunea profa:
Una din cele mai vechi civilizatii ale lumii este cea coreeana, fiind contemporana cu cea babiloniana, persana, egipteana. Coreenii se unesc intr-un singur stat in 676, mentinindu-si independenta politica si culturala pina in 1910, cind i-a ocupat Japonia. In perioada 676-1910 coreenii au avut si ei multe razboaie, dar au iesit victoriosi de fiecare data, chiar si in fata mongolilor, care dupa ocuparea Beijingului si cucerirea Chinei reusisera performanta de a avea cel mai mare imperiu terestru din istoria omenirii.
Ei, bine, in aceasta istorie glorioasa a coreenilor a fost un moment cind ei s-au confruntat cu un inamic cu o tactica de invazie aparte. E vorba de… unguri, a caror origine istoricii occidentali o localizeaza destul de imprecis, adica “in stepa euroasiatica”. Cronicile coreene “Komsanu”, extem de riguroase, relateaza ca in anul 702, pe teritoriul statului coreean intra o populatie numeroasa, cea a… ungurilor, alungati din fosta locatie de kirkizi. Ungurii trimit prin soli vorba regelui coreean ca au venit acasa si ca ii roaga pe coreeni sa mearga ei ceva mai la stinga, adica in... China, ca sa poata si ei, ungurii, sa-si faca statul lor acolo.
Regele coreean de uimire isi da doi pumni dupa ceafa (nu se stia atunci si mai ales la ei obiceiul facutului crucii) mai pune ceva intrebari solilor si afla ca ungurii sustin ca in urma cu 2500 ani ei ar fi fost primii in peninsula coreeana, dar au plecat doua milenii in interes de afaceri, timp in care au venit acolo coreenii si acum ei, ungurii... s-au intors acasa si au nevoie de teritoriu. Momentul sosirii ungurilor pica cit se poate de rau pentru regele coreean, care tocmai iesise victorios dintr-un razboi cu chinezii dar fara un ochi, o ureche si o mina si se pregatea si de nunta. Isi cheama sfetnicii care ii spun “Luminatia Voastra, ne-au mai ramas din razboiul recent cu chinezii vreo 5000 de soldati, ungurii sunt vreo 50.000 si sunt flaminzi rau de tot. O confruntare e riscanta, hai sa-i pacalim. Le dam mancare de drum si ii conducem acasa, adica... ii pasam in China, da-i dracului ca is prosti si nu se prind si China e mare, au loc” (ma rog, sfetnicul nu folosea chiar cuvintele astea, ideea da).
Regele coreean este de acord, le trimite ungurilor vorba ca stie de la bunelul lui de ungurii care au plecat in vechime, dar ca pamintul lor unguresc e un pic mai departe si este dispus sa le ofere mincare de drum si ghizi ca sa-i conduca acasa. Ungurii accepta si coreenii ii conduc pina in China lasandu-i acolo.
100 de ani se bat chinezii cu ungurii ca sa ii scoata afara si nu reusesc, desi toate bataliile erau castigate de chinezi. Cum ii alungau chinezii, cum se intorceau ungurii dupa doua saptamini, cu motivatia ca ei au fost primii acolo, dar au avut treaba si au plecat 2000 ani, timp in care au venit chinezii si le-au ocupat pamanturile, dar acum sau intors acasa si e normal sa ramana acolo.
Treaba dracului.
Se string invatatii chinezi si isi pun capul la treaba, cum sa scape de unguri. Au o idee. Hotarasc sa aplice tactica coreeana, le spun ungurilor ca au aflat ca intr-adevar bunicii lor au plecat acum 2000 ani, dar nu de acolo, ci de undeva un pic mai la vest, si ca ei, chinezii, ii vor ajuta sa-si gaseasca vechiul teritoriu dându-le și ghizi și mâncare de drum.
Ungurii acceptă.
Chinezii vazind ca ungurii au muscat momeala si-au facut socoteala ca nu ar fi rau daca si-ar recupera si ei pagubele de razboi, din cei 100 de ani de lupta cu ungurii, asa ca au pus ochii pe femeile ungurilor, vestite in tot imperiul chinez pentru apetitul lor sexual si le-au zis conducatorilor unguri: Lasati femeile care au copii mici aici, ca drumul e greu si vi le conducem noi acolo, pe urma, dupa ce va instalati definitiv in teritoriul vostru strabun, ca doar vom fi vecini. Ungurilor li s-a parut inteligenta propunerea, asa ca la plecare nu au luat si femeile cu copii mici. Prin strategema asta chinezii scot din imperiu pe jumatate din unguri si le dau directia Europa, unde stiti ce s-a întâmplat.
Dar chinezii nu au rezolvat decit jumatate de problema, pentru ca au dat de dracu cu cei ramasi. Adica i-au omorit rapid pe aia mici, s-au dat la mamicile lor si au facut altii, dar... ciudati, niste corcituri numite de chinezi “uiguri”, care dupa alti 800 de ani trec la islam si fac azi viata grea autoritatilor comuniste chineze, deoarece vor stat islamic in nord-estul Chinei, pe motiv pe ei au fost primii acolo. Chinezii au pus un pic armata pe ei (a doua interventie in forta, dupa TianAnMen) dar dracii nu se linistesc nici acum, o tin tot cu autonomia teritoriala, cu independenta, pe motiv ca ei... au fost primii acolo.
Dar cum se face ca noi, europenii, nu cunostem chestia asta cu ungurii, o intreb eu curios pe Uiano Ke.
- Esti sigura ca ungurii si uigurii sunt acealasi neam?
- Istoricii unguri de azi – zice ea - nu au interes sa caute mai in profunzime dovezile originii ungurilor, asa cum apar in documentele medievale din Coreea (de Nord in special) pentru ca le strica CV-ul, nu e motiv de lauda niste stramosi care erau niste vagabonzi ai Asiei, iar istoricii straini au cu totul alte prioritati si curiozitati decit a-i cauta pe vechii unguri.
Ramine un adevar de necontestat “intre limba maghiarilor din Ungaria si limba “uigurilor” este o asemanarea de 80% (cam ca intre italiana si romana) dovada unei origini comune, dar dovada suprema ca reprezinta acelasi popor este data de faptul ca si ungurii si uigurii cind se gasesc pe teritoriul altor popoare reactioneaza la fel, adica sufera de mania persecutiei, au obsesia autonomiei teritoriale sau independentei, pe motiv ca “noi am fost primii sositi”, ceea ce demonstreaza ca naravu din fire n-are lecuire.
Intalnirea cu Uiano Ke ma facut sa intrevad solutia pentru minoritatea maghiara din Transilvania - care vrea autonomie teritoriala, pe motiv ca asa ar fi moral, ca doar ei au fost primii aici - adica sa le dam ghizi si mincare de drum si… DIRECTIE."
sursa: Gh. Bozgan
Comentarii și Discuții
Trebuie să fii autentificat pentru a vedea și adăuga comentarii.