Salvia

Denumire științifică: Salvia officinalis

Denumiri populare: salvie, jale, salcâm boieresc, salvir, salbie, șalvir, șalet sau șerlai

Denumiri în limbi străine: Engleză (Sage), Franceză (Sauge)

Descriere

Salvia aparține ordinului (Lamiales) și familiei labiatelor (Lamiaceae). Sunt semi-arbuști pereni cu rădăcini adânci și foarte ramificați. Tulpinile au 50-80 cm înălțime, cu trecerea timpului devin din ce în ce mai ramificate, ramurile au secțiuni transversale tipic dreptunghiulare. Frunzele sunt alungite-lanceolate, cele inferioare sunt pețiolate iar cele superioare sunt sesile și au marginile crenate. Frunzele de salvie sunt acoperite pe ambele părți cu perișori. Inflorescențele sunt compuse din 2-3 flori și constituie pseudo-raceme compuse din 5-8 pseudoverticile. Corola este albă, violetă sau roz. Înflorește de la sfârșitul lunii mai până iulie.

Florile ei violete sunt dispuse verticilat, deci în cerc, în jurul unei axe comune iar frunzele sale opozite, alb-lânoase sclipesc argintiu și emană un parfum ușor amar, aromatic.

Salvia provine de la coasta de nord a Mării Mediteraneene. Necesită multă căldură și rezistă bine la secetă. Se poate cultiva eficient în soluri de consistență medie, bine aerisite, care se încălzesc repede. Înghețul în timpul iernilor lungi, reci, fără zăpadă, provoacă plantelor daune considerabile.

Salvia este una dintre plantele medicale cele mai versatile, cunoscute dintre cele mai vechi timpuri. Grecii și romanii antici foloseau inițial salvia pentru conservarea cărnii dar planta avea și un rol medical important.

În medicina populară se folosește frecvent și salvia de câmp (Salvia pratensis), deși această specie conține mult mai puține substanțe active.

Substanțe active

Substanța activă constituie frunzele uscate de salvie (folium Salviae) și uleiul esențial (aetheroleum Salviae). Planta conține 1 – 2,5% de ulei esențial, principalele componente fiind alfa-tuiona, beta-tuiona, borneolul, cineolul, camforul și pinenul. În plus, planta conține și taninuri, glicozide, flavonoide, rășini și substanțe amare.

Utilizare

Datorită efectelor antiinflamatoare și de reducerea transpirației, antidiareice, astringente și antibacteriene, salvia este o plantă medicală folosită pe scară largă. Consumul de salvie este recomandat în cazul transpirației excesive din cauza hipertiroidismului sau dezechilibrului sistemului nervos. Se poate folosi sub formă de ceai sau apă de gură în cazul inflamației mucoasei orale, în caz de gingivită sau dureri în gât. Extractele alcoolice se folosesc pentru clătirea gâtului. În medicina dentară, de multe ori apare ca ingredient al pastelor de dinți. Este folosită pentru tratarea diareii și balonării. Crește pofta de mâncare, întărește ușor stomacul, ajută digestia. Se poate folosi în băi medicale pentru tratarea hemoroizilor.

În cazul utilizării îndelungate sau excesive, tuiona din uleiul esențial de salvie poate produce simptome de intoxicație, precum palpitații, amețeli sau crampe epileptice. Aceste reacții adverse apar mai ales în cazul uleiului esențial, deoarece acesta conține o cantitate mai mare de substanțe active.

Tratamente naturale pe baza de salvie

Salvia reprezintă o plantă medicinală recomandată ca remediu natural în tratarea și vindecarea hipertensiunii arteriale, afecțiunilor intestinelor și stomacului, ale măduvei spinării, inflamațiilor căilor respiratorii, oboselii fizice și psihice, nervozității, dar și în stimularea menstruației, febră, stres, tonus sexual scăzut, afte, stomatite, ulcerații ale pielii, tuse, bronșită, abcese dentare, celulită.

Ceaiul de salvie, băut mai des, fortifică întregul organism, ne ferește de atacuri de apoplexie și are un efect foarte favorabil asupra paraziților.

În combaterea transpirației nocturne este singura plantă medicinală, în afara levănțicii, care ne vine în ajutor, ea vindecă maladia care provoacă această transpirație în timpul nopții.

Medicii o recomandă în spasme, afecțiuni ale măduvei spinării, dereglări glandulare și tremurul membrelor.

Ceaiul are un efect benefic și asupra ficatului bolnav, înlătură balonările, are acțiune depurativă.

Salvia este foarte eficientă în tratarea bolilor specifice femeilor: probleme ale organelor pelviene (băi de șezut cu salvie), dar și în bolile specifice bărbaților: probleme de sterilitate și impotență (ceaiul din frunze de salvie sau ceai din flori de salvie mărunțite).

Ceaiul de salvie este recomandat în uz extern, în vindecarea bolilor de gât (amigdalită), abceselor dentare, inflamațiilor cavității bucale. Mirosul neplăcut al gurii poate fi combătut cu gargarisme cu ceai de salvie de patru-cinci ori pe zi sau chiar și mai multe ori pe zi.

Riscuri

Planta poate fi toxică atunci când este utilizată în exces sau când este administrată pentru perioade lungi de timp.

Simptomele includ: agitație, vărsături, vertij, tremor, convulsii. Este contraindicată în timpul sarcinii. Evitați dacă sunteți predispus/ă la convulsii.

Etimologie

Denumirea de salvia derivă din cuvântul latinesc "salvare" (a vindeca, a însănătoși).

Cultivarea

Salvia rezistă timp de 5-6 ani într-un singur loc. Se poate cultiva prin semințe sau prin plantarea unor răsaduri. Cea mai bună perioadă pentru semănare este la sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie. Din cauza creșterii inițiale lente, plantarea răsadurilor este metoda cea mai des utilizată. În acest scop, perioada optimă este cea de-a doua jumătate a lunii septembrie sau începutul lunii octombrie. În general, distanța dintre rânduri este de 60-70 cm iar distanța dintre tulpini de 30-40 cm. În anul de după plantare, tulpina salviilor plantate la toamnă se poate tăia o singură dată iar în cursul următorilor ani, de două sau chiar de trei ori. De fiecare dată, se vor colecta tulpinile situate deasupra părților lemnoase. În cazul în care scopul este de a extrage ulei esențial, salvia se colectează când plantele sunt deja complet înflorite.

Semințele

Soiuri

In conditii favorabile din gradina, S. officinalis poate creste pana la o dimensiune substantiala (1 mp sau mai mult), dar un numar de soiuri sunt mai compacte. Ca atare, ele sunt apreciate ca mici arbuști ornamentali cu flori, mai degrabă decât pentru proprietățile lor fitoterapeutice. Unele oferă acoperire redusă a solului, mai ales în medii însorite și uscate. La fel ca multe ierburi, ele pot fi ucise de o iarnă rece și umedă, mai ales dacă solul nu este bine drenat. Dar se propagă cu ușurință din butași de vară, iar unele soiuri sunt produse din semințe.

Numele soiurilor includ:

• 'Alba', un soi cu floarea alba
• 'Aurea', salvie aurie
• 'Berggarten', un soi cu frunze mari, care înflorește rar, prelungind durata de viață utilă a frunzelor
• 'Extrakta', are frunze cu concentrații mai mari de ulei
• 'Icterina', un soi cu frunze pestrițe galben-verzui
• 'Lavandulaefolia', un soi cu frunze mici
• 'Purpurascens' ('Purpurea'), un soi cu frunze purpurii
• 'Tricolor', un soi cu frunze pestrițe albe, violete și verzi

'Icterina' și 'Purpurascens' au câștigat Premiul Pentru meritul în grădină al Societatii Regale De Horticultură.