Lemnul Dulce

Lemnul dulce sau răculeț (Glycyrrhiza glabra) este o plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei și în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor.

Lemnul dulce are un grad de eficientă ridicat fiind considerat o plantă a vieții bună pentru toate bolile.

Prezentare

Lemnul dulce este o plantă erbacee perenă sau arbust cu frunze imparipenat-compuse, flori mici, liliachii și fructe spinos-păroase. Are aspect de subarbust ce crește spontan dar și în cultură, îi priesc solurile nisipoase și este puțin răspândit în foste albii de râuri, în luminișuri și în zone necultivate. Înflorește în iunie și iulie. În scopuri medicinale se recoltează părțile subterane, rizoamele și rădăcinile (Radix Echinatae), din luna martie până la începutul lui mai, înainte de înflorire și toamna după căderea frunzelor dar numai de la specii care au depășit 3-4 ani.

Componente principale

glicirizina; acid glabric; rezine; lipide; amidon; asparagină; zaharuri; albumină; vitamina B; săruri minerale

Proprietăți

Fluidizează secrețiile traheobronhice și faringiene, are acțiune diuretică, antispasmodică, antiinflamatoare și antiulceroasă în ulcerul gastric, laxativ și purgativ în funcție de doza administrată.

Indicații

În artrite, dismenoree, ulcer gastric, traheită, faringită, bronșită, constipație, calculoză renală și biliară.

Contraindicații

Nu se utilizează de către bolnavii hipertensivi.

Utilizare

Se prepară un macerat de 2%, din care se iau 200 ml pe zi. De asemenea, se poate folosi sub formă de infuzie, adăugând o linguriță la 200 ml de apă clocotită, și consumându-se 3 ceaiuri pe zi.

Prin infuzare, o linguriță de frunze opărite cu 200 ml apa rezultă un ceai care combate cu succes nevralgiile sau durerile de piept. Planta vindecă de asemenea astmul, tusea, durerile de spate dar și stările de isterie.

Când este macerată în vin, 4 lingurițe de frunze și ramuri tinere + 500 ml vin natural, planta are un efect diuretic, purgativ și calmant în cazul gutei.

Atunci când este ars, lemnul dulce alungă șerpii iar frunzele trecute prin foc vindecă rănile. Folosit că băutură (o linguriță de frunze și ramuri tinere, zdrobite sau opărite cu 200 ml apa) s-a constat că distruge viermii intestinali. Mai mult, când este fiert în apă cu miez de pâine și gutuie, aplicat pe zonele bolnave, vindecă durerea sau inflamația ochilor.

Combinat cu grăsime, lemnul dulce contribuie la extragerea din piele a așchiilor și a spinilor.